Si voi in ce credeti?

O scena din Dexter imi aduce aminte de o discutie destul de comuna :

C : Tu crezi in Dumnezeu ?

A : Nu.

C : Crezi in Allah ?

A : Nu.

C : In Visnu poate ?

A : Nu.

C : Pai tu nu crezi in nimic ?

A : Ba da.

C : Daa ? In ce ?

A : In tot ce exista. In realitate.

Exista o presupunere implicita ca ar fi bine sa credem in ceva. Este o virtute, « ne face mai buni ». Iar credinta in ceva (un ceva de obicei vag, fara vreo dovada pentru existenta sa) este mai valoroasa decat absenta ei, chiar daca obiectul credintei celuilalt difera radical de cel al credinciosului. « Tot crede in ceva ». De parca credinta ar necesita un efort special (construim oare o realitate sau ea ne provoaca reprezentarile ?), cumva de a merge dincolo de … ceea ce exista. Si in care oricum credem (toata lumea crede in natural, problema e creata de supranatural). Virtutea e data de credinta insasi, care se trage singura de par, in stil munchausenian, pentru a nu cadea in vidul lasat de absenta dovezilor si a argumentelor. Daca nu credem in ceva « mai mult » e pentru ca nu avem motive sa o facem. Asta nu inseamna ca nu credem in nimic. Cum spunea cineva : « Amandoi suntem atei in ceea ce priveste restul zeilor, doar ca eu sunt ateu pentru un dumnezeu in plus ».

* Photo by Vik Nanda